mi-am pus papucii cu talpi de plastic si barete de catifea(ce alaturare nefericita, parca am fi eu cu el!!) si impreuna cu umbrela-curcubeu, am iesit in ploaie. in ploaie, in 8 iunie, in mijlocul teilor chinunindu-se sa infloreasca, in mijlocul atator ganduri si idei, nepotrivite in context.
cu o tigara aprinsa (cat pot iubi acest gest, in ploaie!), cu degetele de la picioare inotand prin baltile titanului, m-am gandit, din nou, la vica si marinela, cele doua lesbiene pe care le intalnisem intamplator, cu o seara inainte. le-am vazut intr-o dacia 1310, galbena, pe la ora doua noaptea si am avut "noroc" ca au facut pana si a trebuit sa le ajut. in masina era si gigi, maidanezul lor pitic, care topaia prin masina in mers, de parca era in canapeaua lui preferata de acasa. marinela conducea, iar vica, intinsa pe scaunul aplecat de tot spre spate, incercase tot drumul, de la sinaia pana in bucuresti, sa-i faca sa inteleaga, pe marinela si pe gigi, legatura dintre ciresele de mai si desublimarea represiva. toti trei erau de acord ca abundenta ii permite individului sa isi satisfaca orice dorinta, instantaneu si ca, pe masura ce acest proces continua, individul se va obisnui sa aiba impulsuri usor de satisfacut. teoria lui marcuse nu le ridica probleme, ciresele refuzau insa sa se lase intelese.
iar eu, eu nu puteam decat sa ma bucur ca in sfarsit vad contra-dovada vie a infinitelor teorii si discutii despre altfel de dorinte si altfel de oameni, despre inadaptare si devianta, care ne mancasera, mie si lui, atatea nopti.
roata am schimbat-o repede, iar conversatia s-a scurs si mai repede. ele doua si cu el au disparut intre luminitele de pe mihalache, iar eu am reusit sa inteleg mai multe decat credeam ca pot.
azi, fumul de tigara capata o alta textura/consistenta in ploaie. si mi-a adus aminte de
schiele. si de minutele petrecute in fata operelor sale, la muzeele din viena. "doua femei ". ele erau vica si marinela. acum si ieri, maine si peste cinci ani, cu aceeasi textura, nemodificata de intoleranta celor din jur sau de capriciile vremurilor.
in astfel de momente, gelozia se impune. nu ai cum sa nu iti doresti o asemnea conditie, o asemenea lejeritate, un astfel de om. si eu vreau, mi-am spus, ca-n multe alte dati si am continuat sa fumez si sa masor cu gandurile adancimea baltilor din cartier.
